Șoaptele perfide ale fricii ne contaminează viitorul!
Aș vrea să reflectăm împreună la un subiect arzător pentru fiecare dintre noi. Felul în care luăm decizii pentru viața noastră!
De mici am fost învățați să alegem calea sigură, să anticipăm eventualele pericole și să acționăm alegând drumul cunoscut și fără pericole. Și nu spun că nu este ok să facem asta, atâta timp cât acest drum este apropiat de chemarea noastră, de nevoia și împlinirea sufletului nostru.
Dar dacă ajungi la un moment dat într-un punct în care nu te mai poți mobiliza să te apuci de treabă, când sarcinile te fac mai degrabă să te cuibărești în pat și să bagi capul sub plapumă, decât să te ridici voios din pat și să te apuci de ce ai de făcut cu entuziasm, înseamnă că este momentul pentru INTROSPECȚIE!
Dacă ce ai nu te împlinește, dacă viața ta nu-ți aduce bucurie pe un anumit plan, dacă un job mai mult îți ia decât îți dă, haide să ne luăm viața în propriile mâini și să căutăm alternative. Să nu fugim de realitate, să nu închidem ochii și să ne prefacem că problemele nu sunt acolo.
Însemnă că a venit momentul în care nu mai ești în acord cu tine însuți și că e timpul să te gândești dacă continuând în același ritm, te ajuți sau te trădezi.
Să analizam situația, să o confruntăm și să găsim variante. Până și copiilor le place să aibă de ales. Noi de ce ne-am refuza dreptul ăsta?
Putem întâmpina multe tipuri de frici, ca de exemplu:
- Frica de a alege să mergem pe drumul profesional pe care ni-l dorim, de teama eșecului.
- Frica de a deveni antreprenori de teama faptului că nu ne vom putea întreține din practicarea pasiunii noastre.
- Frica de singurătate și astfel ajungem să ne complacem în singurătatea în doi!
- Frica că nu vom putea întâlni partenerul ideal de viață, și credințele limitative de tipul: noi nu vom reuși să ne întemeiem familii fericite, nu avem noroc…
- Frica de felul în care vom fi catalogați de societate dacă alegem să ieșim din tipar.
- Frica faptului că nu ne vom ridica la înălțimea așteptărilor celorlalți, angajatorilor, iubiților, etc…
- Frica de a ne întemeia familii, de a face copii, de teama că acum nu este momentul potrivit, că va veni altădată un moment ideal pentru asta.
- Frica că nu vom mai fi la fel de liberi și fericiți dacă ne vom lăsa de fumat.
- Frica că dacă îi spunem unui coleg că atitudinea lui ne rănește, ne supără, el ne va ataca și vom ajunge să suferim chiar mai tare decât înainte.
- Frica că nu vom obține rezultatele scontate deși ne propunem să ne îmbunătățim aspectul fizic.
- Frica de faliment, de incompetență, de sbotaj…
Cu toții ne confruntăm cu o serie de frici. Nu există om fără frici.
Există oameni care refuză să le conștientizeze, să vorbească despre ele, sau oameni care deja au început să lucreze cu ele și încercă să se elibereze de puterea nocivă a acesteia.
Dacă știm ceva sigur pe lumea asta, acel lucru este că totul este schimbare și că niciodată nu știm ce ne-ar putea aduce viitorul. Putem avea senzația că anticipăm mai usor ce va urma dacă nu schimbăm cu nimic rutina noastră zilnică. Dar asta e doar o iluzie.
Oricând poate apărea o boală, un accident, o concediere, o despărțire, o trădare, o desființare de job, un conflict puternic, un proces, un faliment care să ne arunce în necunoscut. Atunci vom fi nevoiți, obligați să facem alte alegeri decâ cele cunoscute, indiferent că ne dorim sau nu asta.
Orice veste neplăcută, dureroasă, care ne aruncă efectiv în aer poate fi gestionată mai bine și mai eficient dacă ne prinde într-o perioadă în care suntem echilibrați în viața noastră. Ne va fi mai bine dacă noi deja am avut grijă de noi și ne-am dus în locuri care sunt în armonie cu noi, dacă găsim susținere la serviciu, dacă avem prieteni, colegi cărora le pasă de noi, dacă avem un partener de viață care ne susține.
Astfel vom avea resurse să depășim mai ușor obstacolele, în sensul că ne putem remonta mai rapid.
Frica că nu am fi suficient de buni este cea care ne sabotează cu adevărat.
Faptul că am fost învățați să ne comparăm mereu cu ceilalți, pentru a ne aprecia propria valoare, ne pune piedici. Și cum inevitabil întâlnim pe cineva mai bun decât noi la anumite capitole, ajungem să ne speriem și să renunțăm. Renunțăm la a încerca, sau renunțăm pe parcurs, la prima respingere din exterior.
Dar stai puțin, nu te descuraja așa ușor! Nu renunța la tine, la visele tale, la talentele tale, la sufletul tău!
Soluțiile îți sunt la îndemână:
- Analizează-ți viața. Identifică aspectele bune și ia-ți de acolo energie, resurse și putere ca să te confrunți cu părțile mai puțin bune.
- Vorbește cu cineva de încredere, un prieten apropiat, un mentor, un părinte, un coach, un psiholog despre ce te frământă, nu te preface că problema nu există.
- Cel mai important, nu mai uita cât de valoros ești! NU uita care sunt lucrurile la care te pricepi, care te recomandă.
- Mizează pe calitățile tale, înconjoară-te de oameni care te admiră și în felul ăsta vei căpăta încredere mai mare în tine.
- Adu-ți aminte de visul pe care-l aveai cand erai copilaș și apropie-te de cine ai visat să devii.
Timpul trece ca nebunul, azi e luni, maine e vineri. Ne uităm în oglindă si chipul ne indică… înțelepciune. 😊 Pai dacă chiar e așa, haide să acționăm în consecință, ca niște adulți asumați în propria viață, nu ca niște copii speriați.
Fii perseverent! Chiar și pașii mici în direcția corectă te duc mai aproape de atingerea obiectivului, decât lipsa de acțiune.
