Ajungem să trăim pe pilot automat. Bifăm la nesfârșit lucruri pe care ni le propunem sau pe care ni le pun alții în brațe. Ne obișnuim să trăim în viteză, să îi mulțumim pe alții. Ajungem să încărcăm senzația de satisfacție doar când primim validare din exterior.
Stai puțin, ce este asta? Ce e cu stilul ăsta chinuit de trăi? De ce ne dăruim viața atât de ușor? Până când ne mai vindem liniștea pe mai nimic? Cât din beneficiile epuizării noastre merită acest preț?
Oare dacă am trăi mai în plac și fără atâta sforțare nu am putea fi eficienți?
Eu cred că dacă păstrăm ”bucuria jocului” vom fi chiar mai eficienți decât atunci când ne jertfim pe scena vieții!
Îți amintești ce curios erai în copilărie? Îți plăcea să experimentezi, să înveți lucruri noi, până în primii ani de școală. Mai exact, până când încetează plăcerea de a afla lucruri noi din cauza rigorii programului, presiunii care vine peste copil. Când avem dascăli cu har, cum le spunem noi, aceștia reușesc să țină captivată atenția copiilor, făcând lecția să fie interesantă.
Când părintele prezintă temele sub formă atractivă, este acolo pentru copil, îl sprijină, îl îndrumă fără să-l critice, copilul învață cu plăcere și este stimulat și nu descurajat. Acestea sunt condițiile prielnice pentru dezvoltarea copilului, nu ”biciuirea”.
Fix la fel se întâmplă și cu adulții. Sunt entuziasmați să înceapă un nou serviciu, dornici să le meargă bine profesional, dar se descurajează rapid când văd că sunt lucruri care îi depășesc, că nu primesc sprijinul de care au nevoie, că lista de sarcini devine tot mai mare pe zi ce trece, că nu primesc validarea mult așteptată și astfel apare PRESIUNEA.
Apare acest TREBUIE care ne taie aripile și ne stinge vocea care strigă mut că nu mai poate așa.
Oare nu există o cale de mijloc? Oare ne ajută să ne resemnăm că așa e viața noastră de la început până la sfârșit? Un șir lung de bătălii, iar multe dinte ele nici măcar nu sunt ale noastre.
- Poate fi vorba despre orgoliul părinților noștri care vor să performăm ca ei, sau să îi depășim CU ORICE PREȚ.
- Poate fi ambiția superiorului direct de a performa în fața șefului mare, și astfel pune presiune pe echipa lui, CU ORICE PREȚ.
- Poate fi frica că nu suntem suficient de buni pentru partenerul de viață și astfel ajungem să tragem de noi să fim pe placul partenerului CU ORICE PREȚ.
De fapt știi care este prețul pe care-l plătești? Timpul tău! Plătești cu viața ta!
Știind toate astea, mai ești dispus să trăiești într-un ritm prea diferit de propriul tău ritm?
Beneficiul pe care-l obții merită costul plătit? Super! Ține-o tot așa. Înseamnă că articolul ăsta nu este pentru tine!
Dar dacă simți că îți vinzi viața și nu că o trăiești așa cum ai merita, oprește-te puțin și reflectează la ce schimbări poți face ca să te alegi pe tine.
În aricolul ”Ție ce-ți șoptesc gândurile?” vei regăsi o continuare mai aplicată a acestor informații. Te invit să ”mă citești” în continuare!
Ai curaj să fii autentic și să trăiești mai fericit fiecare zi!
Felicitari pentru munca depusa si acest site captivant!
Am citit articolul si mi-a placut, la sfarsit mentionezi un alt articol, “Ție ce-ți șoptesc gândurile”, dar nu reusesc sa il gasesc pe blog. Ai putea sa imi lasi link la acest articol din urma? 😊
Draga, Cristina, iti multumesc pentru sustinere si pentru implicarea de pe facebook, apreciez! Ce frumos ai sesizat ca fac trimitere la un alt articol pe care il voi posta cat de curand, promit! Te imbratisez!