Imediat ce ne trezim începem să ne spunem lucruri, despre cum ne simțim, despre ce avem de făcut. Înainte de a avea o discuție cu altcineva, avem un dialog cu noi înșine.
Vai ce obosita sunt, nu am chef de serviciu, nu aș vrea să mă ocup de soluționarea problemei ăsteia! Iarăși trebuie să merg la job, iarăși va trebui să mă ocup de treburile casei și nevoile copiilor care mă copleșesc…
Când gândim așa la începutul zilei oare ce set de acțiuni vom întreprindre? Din ce energie vom acționa? Dacă după nici 30 minute de la trezire suntem deja auto-înveninați, deja stresați și ce-am cuibărit în rolul de victimă, cu ce chef, cu ce plăcere ne vom desfășura activitățile?
Nu spun că ar trebui să ne mințim singuri, dar hai să ne oprin să conștientizăm că ceva nu merge și să identificăm problema ca mai apoi să ne putem ocupa de ea.
Hai să spunem stop maratonului astuia de a face, a fi în toate pările, a face de toate aici și acum și mai ales perfect.
Haide sa punem mai mult accent pe felul în care ne simțim in ziecare zi.
Am putea să începem fiecare dimineață cu acest gând: Astăzi este o zi minunată pentru a mă simți minunat!
Astăzi îmi propun să îmi păstrez echilibrul orice ar apărea, să mă aleg pe mine și să am grijă de starea mea emoțională înainte de orice altceva.
Iți propun să facem acum împreună un exercițiu de imaginație. Suntem deja la stârșitul zilei în care am tras puternic, ne-am epuizat, am rezolvat probleme care ne-au stors, într-un ritm mult prea alert pentru felul în care am fi avut noi nevoie să trăim.
Am reușit să bifăm tot de pe lista de to do-uri? DA! Bravo, felicitări nouă! Am reușit să finalizăm tot ce ne-am propus. Șefii sunt mulțumiți, sau mai bine spus, nu sunt nemulțumiți. Casa și copiii au beneficiat de atenția și implicarea noastră totală.
Ok, acum să ne întrebăm: Noi cum ne-am simțit în călătoria de astăzi? Pentru sufletul nostriu, cu ce am acționat? Am ascultat și nevoia noastră, sau doar a celor din jurul nostru?
Hai să reflectăm la ce soluții am putea apela pentru a ne mai degreva de sarcini. Am putea să cerem ajutorul, corect?
- Atunci când sunt perioade critice în care suntem suprasolicitați, să putem beneficia temporar de ajutotul unui coleg, pentru finalizarea sarcinilor.
- Dacă presiune asta devine zilnică, poate ar ajuta să împărțim permanent lista de to do-uri. Poate șeful ne-a supra-aglomerat și noi suntem nevoiți să gestionăm prea multe proiecte în paralel.
- Dacă simțim că vin peste noi taskuri noi, pentru care am avea nevoie de o perioadă de învățare să spunem asta deschis și fără rușine.
Oare de ce ne vine atât de greu să cerem ajutorul?
Toți oamenii au trecut printr-o perioadă în care au învățat tot ce știu. Chiar și cei mai experimentați colegi, șefi, au trecut prin zona asta de familiarizare, de învățare a lucrurilor noi.
Dacă cerem ajutorul, cu argumente pertinente nu înseamnă că transmitem mesajul că am fi incompetenți, sau că am fi depășiți de situație pentru că nu am fi suficient de capabili să ne facem treaba.
Când cerem ajutorul, când spunem stop abuzului și sclavagismului din exterior înseamnă că ne alegem pe noi înșine. Înseamnă că începem să contăm în ochii noștri și că alegem echilibrul zilnic.
Când suntem în echilibru și ne propunem să-l păstrăm, acționăm într-un anume fel. Când ne propunem să-i mulțumim pe ceilalți sacrificându-ne liniștea, vom acționa cu totul diferit.
De aceea se spune, tu îți alegi viața. La fiecare pas avem de ales, chiar dacă de multe ori nu pare așa.
Hai să încercăm. Hai să alegi să identifici și să corectezi un prim lucru în viața ta și observă ce se întâmplă mai departe.
Să-ți întinzi ție o mână de ajutor poate însemna să îți iei o pauză de 30 minute pentru tine seara, să scrii, să meditezi, să faci baie cu muzică, să citești, să faci puțină mișcare etc… Chiar dacă simți că nu ar fi timp, gândește-te ce ai putea face concret să reușești să te retragi 30 min din rutina zilnică.
Dacă la serviciu ești copleșit, ia gândește-te ce ți-ar da o stare de bine. Poate să ieși puțin afară la o scurtă plimbare, sau poate să stai de vorbă cu o colegă. Ia să vezi că firma nu va da faliment!
Te rog, ai în vedere să fii fericit și pe parcursul zilelor tale, nu doar la sfârșitul proiectului pe care ți l-ai propus.
Mereu vor apărea alte și alte provocări. Viața va trage neîncetat de tine în toate părțile. Stii cum se spune, că dacă tu nu îți faci un program, îți vor face alții. Alții te vor implica în programul lor.
Oprește-te din a fi marioneta altora și poate chiar a ta. Dă-ți valoare! Ai valoare! Bucură-te de cine ești și respectă-ți viața, liniștea și pacea sufletescă.
Alege-te pe tine!
Bun articol, m-a pus pe ganduri, avand in vedere ca si eu am zile in care pur si simplu functionez pe “pilot automat”, uitand ca pot cere ajutorul (mai ales la munca) si ca e responsabilitatea mea sa am grija de mine. Multumesc pt. remind. 😊
Te pup, Cristina! Da, este așa de important să încercăm să ne facem viața mai ușoară și mai frumoasă. Să ne punem asta pe lista noastră de to do-uri, că parcă prea am ajuns să tragem de noi în toate părțile.