Toți trag de tine, și sarcinile apar parcă din senin, cu duiumul. Ce te faci atunci?
Cel mai la îndemană ne este să ne enervăm, să ne descărcăm poate pe cei mai mici, sau poate pe cei care ne iubesc și ne acceptă și cu părțile noastre imperfecte, nu doar cu părțile bune.
Ajungem ne exteriorizăm furia într-un fel abuziv față de ceilalți sau față de noi înșine. Cum? Țipând, trântind, reproșând, criticând, sau invers, ținând în noi și încărcându-ne cu frustrare și neputință. Ajungem apoi să conștientizăm că felul ăsta de a tăi emoțiile nu ne ajută cu adevărat, ba din contră, ne încurcă. De ce? Pentru că apare îngrozitorul sentiment de vinovăție, și astfel punem o presiune și mai mare pe noi înșine.
Ce funcționează foarte bine când ești bombă cu ceas, este să muți focusul pe altceva. Poate chiar să lași pe moment copilul să te aștepte murdar la gură, sau poți opri mâncarea care clocotește pe foc, sau poți lăsa telefonul să sune și astfel clientul să aștepte și tu SĂ PLECI, să te duci să TE CAUȚI, SA TE REGĂSEȘTI, SĂ TE LINIȘTEȘTI!
Da, exact asta vreau să spun, să pleci din locul ăla copleșitor și să ieși afară, pe balcon, să te duci în altă cameră, undeva unde să nu mai auzi ce vor ceilalți și ce trebuie musai să faci. Undeva unde sa dai drumul la muzică și să dansezi ca să te descarci, undeva unde să poți scrie ca să te relaxezi, sau să faci un duș care să mai spele din presiune.
Și ca prin minune, când te întorci puțin mai detașat, parcă multe din lucruri s-au mai rezolvat de la sine sau de către alte persoane, sau conștientizezi că anumite sarcini pe care le considerai inițial foarte urgente chiar pot aștepta până mai târziu sau le poți lăsa pe a doua zi. Poate nimic din jur nu s-a schimbat, dar tu te-ai schimbat. Te-ai iubit, te-ai încărcat puțin și asta îți dă o disponibilitate mai mare pentru ceilalți.
Când ne alegem pe noi înșine, căpătăm o super putere. Ia încearcă și tu și o să vezi ce vindecător poate fi să iei o pauză din traficul vieții și să îți dai puțină iubire, puțină înțelegere și puțină acceptare!
Și nu uita de NU, îl ai mereu la tine. Folosește-l cu încredere și cu alții, nu numai cu tine! Ce ușor ne vine să ne spunem nouă înșine: Nu am timp pt mine, acum! Haide că mai pot, nu am încotro! Când de fapt chiar putem să spunem NU la presiunea din afară.
NU pot să gătesc acum, o sa mâncăm salată cu brânză sau cartofi copți cu unt. NU pot să ajung la timp, o să recuperez pe parcursul zilei sau voi mai lăsa și pe mâine. Care este ordine priorităților task-urilor, că nu mai vreau să mă aglomerez astăzi cu toate! Ce nu arde fac și zilele următoare!
Ia să vezi că de fapt se poate! Trebuie doar să ne dăm voie! Să oprim exploatarea omului de către om. Să spunem STOP! Eu până aici sunt dispus să ofer, pentru că dacă trec această graniță, dau din energia mea vitală și astfel ajung să mă consum și să mă epuizez, să îmi fac rău cu intenția de a îți face ție bine și ăsta nu este un târg corect de câștig-câștig.
Nu uita! Nu orice zi trebuie să fie un maraton!
Dacă tu ești bine, poți să te ocupi cu detașare și eficiență de tot ce apare peste zi.
Încearcă! De multe ori nu ne iese, dar cu perseverență ne va ieși! FĂ O PAUZĂ! ÎNCARCĂ-ȚI BATERIILE!
Dar ce ne facem daca alegem sa ne pierdem timpul pretios si creativ, facand lucruri din rutina zilnica, pe care le-am fi putut face in alt moment…doar ca sa evitam ce este mai greu de facut, sa evoluam realmente.
Buna, Natalia! Multumesc ca mi-ai scris! 🙂
Parasirea zonei de confort este intr-adevar o mare provocare pentru noi toti. Afundarea in treburile zilnice chiar poate fi un refugiu atunci cand ti-e frica sa te confrunti cu temerile proprii.
Insasi aceasta constientizare este benefica. De aici putem privi inainte pentru a ne alege un alt drum, unul care sa fie in acord cu cine suntem si ce am putea realiza cu adevarat. Frica ne va insoti mereu, doar ca isi va pierde din putere odata ce vom incepe sa avem si rezultate obtinute parcurgand noul drum.
Sa constientizam, sa incepem si sa perseveram!