Îmi amintesc de o situație de viață la care am luat parte și care reflectă foarte bine tema de astăzi.
Acum ceva timp, am fost la depozitul unei companii pentru a lua parte la un inventar. Pentru a fi verificate toate produsele depozitate a fost nevoie ca acestea să fie scoase de pe rafturi. Erau cutii mari, grele care trebuiau manevrate și sincer munca asta necesita o mână de bărbat. Doar că din păcate lucrurile nu au stat astfel. De ce? Pentru ca o domnisoara care se ocupa de recepția mărfurilor la depozit, harnică, inimoasă și dornică să nu-i deranjeze pe alții, s-a oferit să facă ea toată treaba asta fizică și să care ea cutiile, să le manevreze și apoi să le pună la loc.
Am trăit atunci un moment de neputință, pentru că eu consideram că asta nu este treabă de femeie, că nu este treaba pentru care s-a angajat acolo, că se forțează prea tare, că își pune în primejdie sănătatea trupului, că această greutate exagerat de mare îi poate crea dureri de spate, dar și de ovare, și că ea trebuia să se protejeze, să fie sănătoasă, să poată face copii atunci când își va dori.
Deși am intervenit și i-am spus să găsim o altă soluție, să chemăm un bărbat să o ajute, ea a refuzat cu zâmbetul pe buze, spunându-mi senină că nu este nici o problemă pentru ea, că este obișnuită să ridice greutățile astea, că nu vrea să își deranjeze colegii. Insista și punea accent pe faptul că este obișnuită și că până acum nu a pățit nimic.
Am oftat și atunci și fac asta și acum. Vedeți, nu putem ajuta pe nimeni cu forța. Ea se obișnuise cu munca asta fizică grea și pentru că probelmele de sănătate nu apăruseră încă, ea continua să se autosaboteze.
Exact pe același principiu acționăm și noi, celelalte femei. Poate că nu ridicăm greutăți la propriu, dar aproape fiecare dintre noi trage de ea să facă o muncă care o depășește, sau poate o copleșește, și avem tendința de a nu renunța la povara asta pentru că… ne-am obișnuit cu greul și considerăm că dacă l-am dus până acum, îl putem duce și de acum înainte. Poate că în anumite cazuri este adevărat și putem, dar oare este corect față de noi să ne forțăm atât de tare?
Mi se pare incredibil de nedrept cum tragem de noi cu o lejeritate incredibilă. Dacă ne-ai pune să stăm degeaba am fi mai agitate decât suntem când ne pui să muncim.
Eu aș propune o altă abordare, mai sănătoasă, mai corectă, mai aproape de nevoile noastre ale femeilor.
Dacă știi să faci ceva nu înseamnă că trebuie să faci TU acest lucru mereu.
Avem tendința să le facem pe toate. Dacă știm să facem de toate, nu înseamnă că ne și revin nouă toate sarcinile și că intră automat în atribuțiile noastre.
Cred că skilurile pe multe planuri ar trebui să ne ofere avantajul de a ne descurca singure în orice circumstanțe neprevăzute, să nu fim nevoite să depindem de alții. Să putem fi oricând independente.
Problema este că ajungem să ne depășim propriile limite sau chiar granițele partenerului de viață și să ne asumăm noi, femeile, multe dintre atribuțiile bărbaților nostri. Acest lucru este dăunător pentru toata lumea și inclusiv pentru relația de iubire dintre cei doi.
Dacă bărbatul este privat de a-și dovedi bărbăția, se va frustra. Când femeia trage prea tare de ea, se va frustra. Și cine va avea de suferit? Păi toata lumea, el, ea și relația.
Haide să oprim ritmul în care ne-am obișnuit să alegăm, unii prea rapid iar alții prea lent.
Noi femeile să acționăm din energia noastră feminină.
Să fim îngrijite, active, dar nu dominatoare, harnice, dar nu bătăioase. Să ne păstrăm farmecul și misterul, să dăm grijă și iubire familiilor, dar să nu ne transformăm în Marița menajera, veșnica educatoare a tuturor din familie sau măgarul cocoșat de sarcini la serviciu.
Tu ce simți că faci din greu, ce simți că ai vrea să delegi? Găsește azi o soluție, o altă persoană căreia îi poți delega lucruri care nu țin de tine sau care te copleșesc. Dacă nu găsești o soluție, deschide subiectul cu cei dragi și cere-le ajutorul. Mai multe minți pot găsi mai repede o soluție.
Nu te închide în zona în care doar tu știi să faci lucrurile perfect, să consideri că nimeni nu te poate înlocui cu adevărat, pentru că așa ajungi să îți dedici viața altora sau performanței din mintea ta.
Nu te autosabota! Iubește-te! Uneori să-ți arăți iubire înseamnă să-ți oferi o pauză și o altă perspectivă asupra vieții!
Îți țin pumnii și nu uita că eu sunt aici să te ascult și să te susțin!
