Viața devine greu de trăit atunci când încercăm să fim ceea ce nu suntem. De ce? Pentru că nu ne vine natural și astfel facem eforturi în direcția pe care ne-am propus-o. Nu trăim relaxați și în acord cu noi înșine, ci ne uităm mereu peste umăr la cei pe care îi invidiem și automat îi plasăm deasupra noastră.
Faptul că ne simțim inferiori ne macină pe interior și ne trimite într-o zonă de nesiguranță și autocritică.
Ne punem masca mulțumirii pe față, dar înăuntrul nostru suntem mici, înghesuiți într-un colț, nesiguri și speriați. Ajungem să ne izolăm și să ne blamăm în sinea noastră.
Stai puțin, conștientizează aspectul ăsta și nu te lăsa furat și dus în altă zonă decât cea în care ar trebui să trăiești de drept. Tu, eu, el, ea, fiecare dintre noi merge pe propriul drum.
Fiecare dintre noi avem o serie de calități și o serie de defecte. Ține minte asta și nu mai idolatriza alți oameni.
Nu te mai transforma în propriul călău dacă o serie de alegeri pe care le-ai făcut nu te-au adus într-un punct în care să îți dorești să fii. Știi de ce? Pentru că de obicei când ceva ne frustrează avem tendința de a ne apleca toată atenția în zona aia. Acolo oferim energie și de acolo ne luăm energia sau frustrarea, în cazul în care drumul nu ni se potrivește. Și ajungem să pierdem din vedere alte aspecte ale vieții noastre care de fapt ne fac niște fantastici.
Dar dacă nu avem ochi pentru zona bună din noi, nici nu ne hrănim cu ceva de acolo.
Uite ce noroc a avut aia, ia uite ce fericită este aialaltă, ia uite ce job are ăla, ia uite ce mașină are celălalt. Ce nococ au unii și ce viață năpăstuită și nedreaptă am eu!
Vezi, exact asta se întâmplă. Dacă ai o frustrare pe un anumit subiect, tinzi să vezi viața ceiluilalt ca fiind perfectă, tu intri în zona de victimă, și de acolo începi să-ți rozi unghiile și mințile și să ieși din propria viață și să te arunci singur într-o situație tristă.
Începi să crezi că tu ești defect. Să crezi că dacă ai fi fost mai frumos, mai talentat la nu știu ce aspect, ai fi putut să duci și tu o viață frumoasă ca aceea pe care ai proiectat-o despre acel cineva pe care-l invidiezi.
Ajungi să te izolezi sau să te prefaci că ești altcineva, că ești mulțumit de viața ta, să epatezi. Dar de fapt te lupți cu monștrii din mintea ta. Nu demonstrezi altola lucruri, ci încerci să-ți demostrezi ție că ești valoros!
Eu cred că oamenilor nu le pasă de alți oameni așa cum se crede și să-ți trăiești propria viață cu gândul la felul în care ești perceput este ca și cum ai începe să trăiești în mintea altora, nu în propria viață. Culmea e că oricum nimeni nu poate controla ce gândește alt om.
De ce? Pentru că acela are propriul sistem de valori, propriile experințe de viață, face asocieri între tine și alți oameni pe care i-a cunoscut și care au trezit ceva bun sau rău în el.
Este inutil, chinuitor și nedrept pentru propria viață să-ți duci zilele cu gândul la ce impresie și-au creat ceilalți despre tine.
Hai să ne luăm înapoi dreptul și curajul de a fi autentici!
Să fim mulțumiți și recunoscători pentru cine am devenit, și dacă vrem să fim mai bine în propria piele, în propria viață, să ne dezvoltăm, să căutăm modele și mentori.
Dar să nu cădem în plasa societății, aceea de a ne prezenta vieți ideale, ca în filmele siropoase, iar noi să ne stabilim un scop din a trăi ce vedem în 3 poze pe facebook la alții. Pozele alea sunt decupări din context, nu sunt viața însăși.
Acceptă-te, dezvoltă-te permanent, respectă-i și ajută-i pe ceilalți, iubește și vei avea parte de o viață bună!
