Ce înseamnă să ajuți o mămică copleșita? Pe scurt, să îi iei din griji!
O mamă este consumată zilnic de grijile pe care le resimte. Cu cât are mai multe griji, copii, ordine, curățenie, cumpărături, gătit, spalat, călcat, transport copii, mers cu copiii la doctori, nopți nedormite, job, cu atât ea se umple efectiv de acestea și strigă de undeva de sub ele, copleșită total, că nu mai poate.
Ideal ar fi să strige că are nevoie de ajutor și să apară alte persoane, care să îi ia efectiv grijile, una câte una, și să le rezolve, ca mama astfel să respire puțin oxigen și să își încarce bateriile.
Problema se inflamează și mai mult când mama reacționează sub imperiul emoțiilor și se descarcă, din dorința de a scoate din ea toată frustrarea și neputința. Doar că în schimbul emoțiilor ei transmise agresiv, primește raspunsuri defensive care o fac să se simtă și mai neînțeleasă, mai singură, într-un cuvânt, fără ieșire.
Dar fetelor, mamelor, stați puțin! Viața asta ne-a fost dată ca s-o trăim, nu s-o plângem.
Image: www.pexels.com
Ne place să acceptăm, sau nu, ce trăim este ce am ales să trăim. Stilul de viață pe care-l avem, relațiile în care am ales să trăim, deciziile sau lipsa lor, jobul la care ne ducem zi de zi, toate sunt alese de noi. Spun asta ca să conștientizăm că nu am aterizat în propriile noastre familii, ci am participat activ la tot ce trăim acum.
Sigur că ar fi mai plăcut ca toate situațiile din viața naostră să fie în plac, să fie mai ușoare, să le putem face în tihnă. Dar cred că ar trebui să ne intre bine în cap. Asta nu se va întâmpla cu frecvența cu care am avea noi nevoie.
Când ajungem la un moment de răscruce în viața noastră, când paharul este plin, avem nevoie să ne oprim puțin din vria vieții și să reflectăm. Să punem pe foaie cum arată zilele noastre, care sunt activitățile pe care le întreprindem și să ne uităm la ele.
Stăm față în față cu acțiunile care au devenit viața noastră și reflectăm.
1. La ce pot să renunț de pe acestă listă. Ce pot să elimin?
Ex: cina din seara asta. Aleg să mancăm iaurt cu sandwitch și în felul ăsta câștig puțin timp, nu mai gătesc 2 ore.
2. Ce anume din acestă listă pot să deleg?
În viața noastră avem măcar o persoană cu care ne-am putea ajuta. Să încercăm să îi spunem concret cum ne-ar putea ajuta, iar în timpul în care altcineva ne suplinește, noi să profităm și să ne relaxăm.
3. Dintre lucrurile astea urgente, pe care le-aș putea planifica mai bine data viitoare, ca sa nu mai ajung într-o urgență?
Ajută să trasăm responsabilități clare membrilor familiilor noastre, inclusiv copiilor. Dacă fiecare știe ce are de făcut și chiar face ce-i revine, tu te vei simți mai eliberată.
Stiu că atunci când ne simțim la capătul puterilor cel mai la îndemână ne este să ne înecăm în amar și în vaicăreli, sau să ne gândim să renunțăm la toți și la toate și să ne luăm lumea în cap și viața înapoi. Și știi ceva, eu cred că este chiar ok să ne dăm voie să ne exprimăm emoțiile, trăirile. Să nu mai tragem de noi să fim perfecte atunci când sufletul nostru plânge în noi.
Dar mai cred că abandonarea luptei nu este niciodată o variantă pentru o mămică.
Noi suntem eroinele copiilor noștri. Noi i-am născut, noi le-am oferit din trupul nostru, din nopțile noastre, din liniștea noastră. Noi ne-am transformat pentru ei, copiii noștri, și din iubire pentru ei trebuie să găsim puterea în noi de a ne remonta și de a continua drumul ăsta anevoios, dar și frumos, al vieții.
Dragă prietenă a sufletului meu. Eu cu trei copii mici am trecut și trec constant printr-o grămadă de stări, presiune și depășirea limitelor. Știu cum se simte împovărarea și înțeleg durerea ta.
Cu voia lui Dumnezeu o să mai primim încă o zi, și încă o zi, de chin, presiune, copleșire, dar și de iubire necondiționată, îmbrațisări vindecătoare și satisfacție că am nascut și am crescut copii care vor face lumea asta un loc mai bun pentru noi toți.
