De multe ori ne trezim consumați de sarcinile din viața noastră, de ”zgomotul de fundal” care e reprezentat de așteptările noastre neîmplinite.
De ce? Pentru că ne prefigurăm ziua într-un fel și ajungem să trăim altceva. Suntem nevoiți să ne ocupăm de lucruri impuse, care nu mereu ne aduc satisfacție și împlinire.
Când te simți epuizată, stoarsă, sătulă, înseamnă că ești foarte angrenată în lucruri specifice și că mintea ta se rezumă la ele, la efectul lor asupra vieții tale.
Dar este și o veste bună aici. Înseamnă doar că ai pierdut perspectiva mai largă asupra vieții tale, nimic mai mult, nimic mai grav de atât.
Nu degeaba se spune că este indicat să ne detașăm, să ne dăm 2 pași în spate, pentru a avea viziunea de ansamblu. Nimeni nu are doar lucruri rele sau doar lucruri bune în viață. Ele alternează, se succed și este extrem de folositor să le observăm și să nu ne mai implicăm cu atâta patos.
Dar ce te faci când nu te simți echilibrat, ci mai degrabă copleșit. Ți se poate întâmpla? Sigur că da, și nu ai fi o excepție, te asigur!
Iată o metodă pe care fiecare dintre noi o are la îndemână. Este ceva atat de simplu, de accesibil, de eficient, încât odată ce-ți vei forma un obicei din a o folosi, a o aplica, viața ta va fi mai pe placul tău.
Întreabă-te: ”Ce a mers bine azi în viața mea? Ce mi-a plăcut? Ce mi-a adus bucurie?
Odată cu răspunsurile pe care ți le vei da, va veni și recunoștința pentru ele și, negreșit, conștientizarea că situația nu este chiar atat de rea precum o percepi în acest moment.
Te poți bucura de orice: de faptul că te-ai odihnit, de ciripitul păsărelelor, de mirosul parfumului de pe piele, de aroma cafelei, de îmbrățișarea copilului, de un zâmbet. Te poți bucura de recunoștința unui șofer pe care l-ai lăsat să intre în fața ta, în trafic, sau de faptul că ai primit sau ai oferit un compliment, că un coleg ți-a deschis ușa de la birou, că ai văzut o grădină cu trandafiri, că ai ieșit la o plimbare în pauza de masă, sau că simți apa răcoroasă cum spală oboseala acumulată peste zi.
Zilnic avem motive de bucurie, dar pentru că suntem atât de obsedate fix de acel lucru pe care nu-l trăim, ajungem să credem că nimic nu funcționează. Și asta este o minciună. Este minciuna pe care ne-o spunem. Este o autosabotare care trebuie să se oprească acum!
Recunoștința funcționează precum luminița de la capătul tunelului, acel licăr de speranță că în tot întunericul, este un drum spre lumina.
Viața este un drum, asta este. O călătorie cu început și sfârșit. Noi suntem acum pe drum. Hai să ne aprindem lumina în călătoria asta a noastră, ca să ne placă ce trăim, ca să trăim mai conștienți și de ce avem, nu doar de ce ne lipsește.
Este atât de ușor să picăm în desnădejde, invidie, complexe, într-o lume plină de ”vieți perfecte”. Dar dacă am fi obiectivi cu adevărat, am vedea că și noi avem lucruri minunate în viața noastră, pe care Dumnezeu ni le-a dat, sau ne-a dat acces la ele, și că avem voie să ne bucurăm de ele. Este dreptul nostru, este privilegiul nostru, și mai presus de toate, este datoria noastră.
Gata cu lamentările și plânsul de milă! Hai cu acținea constructivă! Hai cu ochelarii de soare, că a venit vara și natura ne binecuvântează cu atat de multe motive de fericire.
Hai cu mine pe un drum luminos!
