Într-o după-amiază răcoroasă de primăvară, fetița mea mijlocie care este extrem de cochetă s-a îmbrăcat cu o rochiță de vară, roșie, și-a pus pantofiorii și a apărut în living fericită, radiind ca o mireasmă de liliac mov. Pentru că era frig pentru o astfel de ținută, i-am spus că nu poate rămâne îmbrăcată fix așa, pentru că există riscul să răcească.
Ăla a fost momentul în care întreaga ei perspectivă a momentului s-a năruit, s-a întristat și a plecat plângând. S-a întors mai apoi schimbată de haine, purtându-le pe cele pe care le avusese inițial, tristă și dezamăgită.
Situația asta m-a făcut să reflectez și să conștientizez că și noi adulții obișnuim să procedăm fix la fel.
Dacă nu obținem ce ne dorim, fix în varianta în care ne-am imaginat că ne-ar face fericiți, ne supărăm, ne simțim descumpăniți, avem senzația că trăim o ratare și automat ne reluăm viața de unde am lăsat-o, considerând că schimbarea a fost o idee proastă, o ratare și că nu ne putem împlini visul îndrăzneț, diferit, nou, pentru că este nerealist.
Dar oare este adevărat sentimentul neplăcut pe care-l trăim, sau este înșelător?
Dacă fetița mea ar fi adaptat ținuta, dacă ar fi pus o bluziță pe deasupra, sau pe dedesubt, sau dacă ar fi ales o rochiță cu mânecă lungă, nu ar mai fi fost nevoită să renunțe la întreaga idee care era minunată și i se potrivea foarte bine!
Flexibilizarea minții este soluția, atât pentru ea, cât și pentru noi. Dacă ținem cu dinții de un anumit scenariu, șansele să se îndeplinească fix așa sunt mai mici. Dar dacă am putea păstra esența și am accepta și alte variante conexe, norii s-ar risipi și ne-am putea bucura de căldura soarelui interior după care cu toții tânjim.
De aceea îmi place ideea de progres, mai mult decât cea de perfecțiune.
Viața este o scară nesfârșită, iar fiecare treaptă ne pune în contact cu ingrediente noi pe care este benefic să le acceptăm și să învățăm să le folosim, să încercăm să le găsim utilitatea, să le integrăm în viața noastră. Am putea rămâne impresionați de ce valoare putem crea.
Să adaptăm mai degrabă așteptările noastre, decât să așteptăm ca viața să se modeleze după ideile stricte care ne conduc alegerile.
Uneori avem nevoie de un imbold, de oameni care să ne ajute, să ne asculte, să ne îndrume sau să ne vorbească despre percepțiile lor asupra situației. Fiecare nouă idee poate deveni baza unei noi alegeri bune pe care și tu o poți face, pentru viața ta!
Te îmbrățișez și nu uita, nu ești singur(ă)!
