Ai sesizat că atunci când te întâlnești cu frica de boală apar niște gânduri în minte care-ți bântuie zilele și nopțile? Hai că ziua te mai iei cu treabă, solicitările zilei îți mai echilibrează percepția pentru că te determină să te ocupi și de altceva decât de gândul la boală. Dar noaptea… noaptea este momentul propice ca acest dușman redutabil al omului să-și facă prezența.
Gândul de noapte își arată colții și vine să te perpelească ore întregi, trecându-te prin toate scenariile negative posibile.
Discuția din mintea ta pare fără oprire, și spre dimineață, ești de-a dreptul istovit de cât de-ai stresat și consumat în timpul nopții.
Ai rezolvat ceva? Nu! Ai găsit vreo soluție la problema ta de sănătate? Nu! În schimb ce ai reușit să obții este doar agravarea lucrurilor. Starea ta emoțională s-a prăbușit, resursele corpului de a lupta cu boala s-au consumat inutil, lipsa speranței e ca o flacără care se stinge încet, încet, și fără ea omul nu se poate remonta, remobiliza. Prin acest comportament ți-ai fost mai degrabă dușman decât prieten.
Dar oare toți oamenii trăiesc acest episod al veștii bolii atât de dramatic? Sunt oameni care reușesc să gestioneze vestea bolii mult mai sănătos. Da! Dar cum fac asta? Au ei ceva în plus față de ceilalți?
Eu cunosc o persoană, pe tatăl meu, care a trecut prin iad, aici pe pământ. A suferit de o boală cumplită, mutilatoare cum rar vezi. Cu toate astea, a reușit cumva să se adune în simțiri și să se echilibreze. Sigur că avea perioade în care se vedea că este îngrijorat, dar nu ne-a încărcat niciodată cu fricile lui. El era interesat să înțeleagă ce se întâmplă în organismul lui, să facă tratamentele, iar între timp nu se uita încontinuu în interior, la frica lui. Nu a lăsat ca disperarea să muște din el. Tata se uita în exterior, la lume, la noi, familia lui. Era prezent în jocurile cu copiii, meșterea mereu ceva, grădinărea, își ținea mintea ocupată și cât mai liniștită posibil. El încerca să se auto-liniștească, nu să se auto-îngrijoreze.
Soluția de a aborda situațiile copleșitoare ale vieții, oricât de cumplite ar fi ele, stă în noi, nu la ceilalți. Da, mă pot descărca la ceilalți, pot ventila propriile frici discutând despre ele, dar nu îmi pot muta centrul echilibrului personal la altcineva, sperând mereu ca alții să mă salveze, să facă ceva pentru mine ca să mă scape de chinurile fricii.
Nu este eficient să procedez astfel, pentru că oricât aș considera că altcineva mă poate salva, mă poate liniști, noaptea acea persoană nu va fi lângă mine. Trece boala asta și apare alta? Ce fac, mă cocoț în spinarea celor din jur și aștept să mă poarte prin boală, prin frică și disperare pe umerii lor? Și când apare altă boală, altă problemă, ce fac, iar mă întorc la cei din jur? Până când? Fiecare are propriile provocări în viață, și fiecare are o responsabilitate față de propria viață. Și cu cât învățăm să pasăm responsabilitatea către alții cât mai puțin, cu atât vom reuși să fim mai armonioși.
Eu spre exemplu am o frică teribilă ca ai mei copii să nu se îmbolnăvească, pentru că boala unuia reprezintă, de cele mai multe ori, îmbolnăvirea întregii familii. Și în calitate de părinte de 3 suflețele trebuie să mă ocup de tot ce implică procesul de vindecare, nopți nedormite, spitalizare, este ceva… rău, cumplit! Dar lucrez cu mine! Nu mă las pradă fricilor. Deși îmi vine să disper, mă iau puțin de guler și-mi spun: ”Cristina, asta e, s-au îmbolnăvit. Nu mai ai ce face în privința asta, acum trebuie să de liniștești, și să vezi ce e de făcut concret, cât mai detașat cu putință.” Doar o astfel de abordare m-a ajutat cu ceva. Când am disperat, mi-am îngreunat viața pentru că am adăugat și povara fricii mele peste contextul deja epuizant în care mă aflam.
Noi avem datoria de a ne echilibra, fiind adulți. Poate unui copil îi este prea greu să facă asta, dar noi putem, doar că trebuie să ne propunem asta și să conștientizăm când e deja prea multă frică și disperare inutilă.
Pe tine ce te sperie cel mai mult în viața asta, și cum încerci să te ajuți? Ce-ți spui atunci când frica rânjește la tine? Te îmbrățișez!
Sursa foto: www.pixabay.com
