Știi senzația aia când intri într-o cameră și pur și simplu… ești tu? Fără mască, fără scuze, fără să te uiți peste umăr să vezi cine te judecă? Aia e încrederea în sine.
Și nu, încrederea nu e un premiu pe care-l primești o singură dată în viață, e un mușchi. Se antrenează!
La job…
Când am încredere în mine, am curaj să iau cuvântul, să ridic o problemă, să construiesc pe ideea altcuiva sau chiar să spun clar și răspicat „asta nu mi se pare ok” atunci când ceva nu e în regulă.
Nu mă sperii de consecințe, pentru că știu un secret: mă pot remonta oricând. Nu depind de nimeni să mă „repare”.
Iar în viața personală?
Acolo lucrurile devin și mai frumoase. Pot fi naturală, nefardată, pot alege pantofii confortabili în locul tocurilor care arată bine dar mă torturează la fiecare pas.
Mă simt atrăgătoare dimineața în așternut, la prânz când gătesc cu mânecile suflecate, seara când îmi culc copiii. Nu am nevoie de un filtru ca să mă plac.
Dar iată întrebarea cu adevărat interesantă: cum construim, de fapt, încrederea asta?
Pe mine mă ajută două lucruri, simple dar puternice:
Oamenii potriviți. Mă înconjor de oameni profunzi, care văd dincolo de masca perfecțiunii exterioare, cu care mă pot conecta autentic, suflet la suflet. Iar sufletul nostru, când se simte în siguranță, nu mai are nevoie de niciun lifting.
Grija de mine. Port haine pe măsura mea (nu pe măsura unui ideal), șic, din materiale care-mi plac la atingere, în care mă simt bine. Când mă plac eu pe mine, devin plăcută și pentru ceilalți, parcă se vede de la o poștă.
Acum, curiozitatea mea:
Pe tine ce te ajută cel mai mult să-ți hrănești încrederea? E un obicei? O persoană? Un moment din zi în care simți că ești 100% tu? Spune-mi în comentarii, sunt convinsă că răspunsul tău va fi o sursă de inspirație pentru toată lumea care citește!
