Oamenii “noștri”, contextele favorabile de viață ajung să se deterioreze dacă nu le dedicăm timp, grijă, atenție, răbdare, iertare. Tot ce amânăm la nesfârșit, tot ce nu prioritizăm devine neapreciat, devine nevăzut pentru noi, neîngrijit, și implicit ia distanță.
Oamenii neîngrijiți se întristează și pleacă, fizic sau emoțional din viețile noastre. Florile neîngrijite se ofilesc, hobby-urile nepracticate devin doar o amintire amară acum, că nu mai avem acces la ele. Vocația neîmplinită devine o frustrare purtată în timp. Sănătatea neîngrijită se șubrezește. Copiii nevăzuți și neascultați își găsesc refugii în anturaje în care se simt acceptați, deși locul lor nu este acolo.
Dacă doar am putea să ne luăm mai des vălul de pe ochi și să observăm și CE AVEM în viața noastră, mai mult decât ce ne lipsește, am trăi mai mulțumiți și implicit mai fericiți.
Și pentru a trăi fericiți parcă nu avem nevoie să bifăm chiar toată lista cu lucruri care “ne aduc bucurie”, nu? Ne-am creat această listă încă de mici când am pus pe ea:
- Tot ce ne-au învățat părinții ca ne ajută în viață.
- Mai apoi ce am observat noi în jur la alții și am început să ne dorim și noi.
- Tot ce credem că ne-ar vindeca rănile actuale.
Doar că nu toate lucrurile despre care am învățat că am avea nevoie ne și folosesc cu adevărat sau sunt indispensabile pentru o viață bună.
Pentru mine, să am ”oamenii mei” aproape, să fiu înconjurată de natură și de ordine, să citesc și să scriu, este suficient ca să simt că am bifat tot ce contează.
La tine cum e? Pe tine ce te face fericit?
